Consilierul dumneavoastră în orice problemă

Telefon: 0724.222.485 / 0744.66.2220

Procedura de echivalare în străinatate a studiilor efectuate în România

În primul rând, legat de procedura de echivalare în străinătate a studiilor efectuate în România, trebuie să clarificăm câteva probleme:

Care este diferenţa dintre apostilare şi supralegalizare? Teoretic, niciuna – procedura este la fel de anevoioasă, chiar dacă se consideră că apostila este o formă simplificată a supralegalizării. De aceea, probabil şi ţările care nu au semnat Convenţia de la Haga din 1961 nu se grăbesc să o facă. Ceea ce trebuie să reţinem noi, cetăţenii români, este că diferă instituţiile competente pe la care vor trece actele noastre, pentru a putea fi recunoscute şi utilizate în străinătate. Anumite instituţii publice din România sunt compente numai în cazul în care actele pe care le vizaţi vor fi utilizate într-unul din statele care nu au semnat Convenţia de la Haga din 1961 privind simplificarea procedurilor de supralegalizare prin apostilare. Astfel, dacă Prefectura de judeţ şi Camera Notarilor Publici vor aplica nişte ştampile numite apostile, Ministerul Afacerilor Externe (de 2 ori) şi Camera Notarilor Public vor aplica o ştampilă de supralegalizare.

Pentru o clarificare mai completă, iată traseul procedural de urmat în cele două cazuri:

Actele care vor urma procedura de mai sus sunt următoarele:

  • diplomă de bacalaureat (+foaie matricolă)
  • diplomă de licenţă (+foaie matricolă şi, uneori, programa analitică)
  • diplomă de master (+foaie matricolă)
  • atestate de calificare profesională
  • certificatele de absolvire a cursurilor unei şcoli profesionale
  • certificatele de absolvire a cursurilor unei şcoli postliceale
  • diplomă de doctor în ştiinţe.

 

În susţinerea majorităţii actelor de studii, se vor obţine, în prealabil, adeverinţe de autenticitate de la instituţiile liceale sau universitare respective. Aveţi mare grijă aici şi nu vă enervaţi – unele instituţii de învăţământ au taxe exagerate pentru eliberarea unei astfel de adeverinţe de autenticitate, care pot ajunge până la aproape 200 lei.

De asemenea, pentru cazurile în care aveţi nevoie şi de apostilzarea/supralegalizarea altor categorii de acte (de exemplu, actele de stare civilă), se parcurge aceeaşi procedură, mai puţin primul pas.

Procedura de mai sus este stabilită de Convenţia de la Haga din 1961 (care se aplică şi în România din 15 martie 2001) şi se numeşte apostilare pentru situaţia actelor care vor fi folosite în state semnatare sau acceptante ale prevederilor acestei convenţii. În caz contrar, se aplică o procedură asemănătoare care se numeşte supralegalizare.

Aşadar, fie în cazul în care aveţi nevoie de echivalarea actelor de studii pentru muncă/studii într-un stat semnatar al Convenţiei de la Haga din 1961 (procedura apostilării), fie că aveţi nevoie de aceste acte într-un stat care nu a semnat această Convenţie (procedura supralegalizării), nu scăpaţi de drumuri. Cea de a doua procedură este mai lungă cu un drum la o instituţie publică (a doua supralegalizare la Ministerul Afacerilor Externe). Iar, în unele cazuri, la finalul procedurii, poate fi solicitată o viză/legalizare de la Consulatul statului respectiv din România (de exemplu, cazul Italiei pentru obţinerea “Declaraţiei de Valoare”).

Iată şi o listă, actualizată la începutul lunii iunie 2013 privind statele semnatare ale Convenţiei de la Haga din 1961 (pentru care în România, au primit competenţă de a pune “apostila” instituţiile Prefecturii şi respectiv Camerele Notarilor Publici):

A Africa de Sud, Albania, Andorra, Antigua-Barbuda, Argentina, Armenia, Australia, Austria, Azerbaidjan
B Bahamas, Barbados, Belarus, Belgia, Belize, Bosnia-Herţegovina, Botswana, Brunei, Bulgaria
C Capul Verde, Cehia, China (Hong Kong), China (Macao), Cipru, Cook Islands, Columbia, Coreea de Sud, Costa Rica, Croaţia
D Danemarca, Dominica, Rep.Dominicană
E Ecuador, El Salvador, Elveţia, Estonia
F Fiji, Finlanda, Franţa
G Georgia, Germania, Grecia, Grenada
H Honduras
I India, Irlanda, Islanda, Israel, Italia
J Japonia
K Kazahstan, Kyrgyzstan
L Lesotho, Letonia, Liberia, Lituania, Liechtenstein, Luxemburg
M Macedonia, Malawi, Malta, Mauritius, Marea Britanie, Marshall Islands, Mexic, Rep.Moldova, Monaco, Mongolia, Muntenegru
N Namibia, Nicaragua, Niue, Norvegia, Noua Zeelandă
O Olanda, Oman
P Panama, Peru, Polonia, Portugalia
R Rusia
S Saint Lucia, Saint Vincent & Grenadine, Saint Kitts & Nevis, Samoa, San Marino, Sao Tome & Principe, Serbia, Seychelles, Slovacia, Slovenia, Spania, Surinam, Statele Unite ale Americii, Suedia, Swaziland
T Tonga, Triniadad-Tobago, Turcia
U Ucraina, Ungaria, Uruguay, Uzbekistan
V Vanuatu, Venezuela

Prin înţelegeri bilaterale sunt scutiţi de legalizarea actelor lor în România cetăţenii din Albania, China, R.P.D. Coreeană, Republica Moldova şi Polonia.

Chiar dacă consideraţi că statul la cozi şi plata unor taxe în mai multe locuri nu sunt nicidecum plăcute, vă rugăm să vă gândiţi că dacă aţi merge, de exemplu, la un director de spital din Grecia cu o diplomă de bacalaureat şi un atestat de asistentă medicală, credeţi că acesta ar şti ce scrie în acestea. Bine, să zicem că le-aţi şi traduce în prealabil, dar nu credeţi că deja s-a dus vestea că în România s-au falsificat prea multe acte de studii şi ţările din Uniunea Europeană s-au trezit cu absolvenţi de liceu sau de facultate, de parcă în ţara noastră nu există şi persoane care abandonează şcoala în diferite etape ale acesteia, neajungând în faţa probelor de la examenul de bacalaureat! Aşadar, actele de studii ale românilor trebuie să fie avizate de o instituţie a Statului Român, conform unei proceduri internaţionale general valabile.

În final, trebuie să mai precizăm că, pe parcursul procedurii de vizare a actelor de studii, fie urmându-se procedura apostilării, fie cea a supralegalizării (de la caz la caz, în funcţie de statul de destinaţie al documentelor dvs.), veţi plăti anumite taxe către instituţiile publice, traducători şi notari publici. Aceste taxe sunt între 20-45 lei/document (care nu se plătesc întotdeauna la instituţia publică care pune ştampila cu “Apostille” sau “Supralegalizare”, ci la unităţi ale Trezoreriei/CEC, aşadar un drum în plus), respectiv putându-se ajunge la o sumă totală de 300-500 lei/document. O situaţie aparte intervine în cazul solicitării programei analitice (sau a programei de învăţământ) – document care poate avea între 20 şi 150 pagini şi numai pentru traducerea căruia se poate ajunge la o sumă de cca 4.000 lei. Aşadar, interesaţi-vă dacă este neapărată traducerea acesteia (în practică, se acceptă numai prezentarea acesteia, fără a fi şi tradusă, deoarece oricum nu o va fi citi din scoarţă-n scoarţă nici un angajator sau reprezentant al unei univerităţi din străinătate).

Sperăm că informaţiile prezentate mai sus v-au fost de folos. În orice situaţie, apelaţi cu încredere la consilierii noştri pentru procedurile “Apostile şi supralegalizări” sau “Recunoaştere şi echivalare studii” pe care le găsiţi în secţiunea Consultanţă pentru cetăţenii români din străinătate.

Date de contact

Infiintare firma|Traduceri|Apostile|Acte pt romanii din strainatate
Toate drepturile rezervate © 2013 Elaborathon Consult SRL